Boom boom

Asa de tare m-am saturat de blogurile cu chestii profunde, date la sentiment...e aiurea. Oamenii citesc bloguri din diferite motive, dar hai sa recunoastem ca principalul e plictiseala ingrozitoare....nu altceva.
Eu nu sunt funny, nu am fost, never will be, am sarcasm in sange dar plictiseala il mananca...asa ca voi, cei care au ceva funny de zis...MAKE US LAUGH! Stim ca puteti :)go go go...eu intru pe facebook acum sa ma joc ...sau o sa stau pe pat sa ma uit la bec.

Gandurile unui om obosit

Nu am dormit azi noapte si dupa 3 cafele si un seminar la facultate, mi-am indeplinit cerintele de socializare necesare oricarei fiinte ce se vrea a se considera umane...nu ca as fi de pe alta planeta. Uneori ma simt asa, mai ales cand merg in autobuz...oamenii ce se inghesuie pe acolo parca nu mai au niciun sens, se arunca toti de-a valma si isi dau coate sa ajunga la tronuri. Acolo oamenii nu mai sunt oameni, devin animale...in fine, asta e alt subiect pentru alta data. Frustrarile pe mai incolo.

Deci, dupa trei cafele si ideea de a-mi gasi naibii ceva de facut in viata asta, ceva ce sa ma atraga si pe mine, sa ma faca sa ma detasez de gandurile mele de toate zilele si sa ma relaxeze, am ajuns la concluzia ca sunt doar foarte obosita. Nimeni nu cred ca ma place atunci cand oboseala incepe sa isi faca simtita prezenta. oricum, ceva ce ma intriga si mai tare este inhibitia pe care o au unii oameni, unii fata de altii, dar culmea ca sunt oamenii apropiati....adica...a-ti fi rusine sa vorbesti la un microfon....de fata cu persoana cu care stai in camera, cu care iti imparti totul, persoana pe care o iubesti...mi se pare de-a dreptul fascinant...mi-ar place sa fac totusi cercetari in anumite domenii...mi-ar place sa nu fiu nevoita sa invat chestii aiurea si sa le stiu de la sine, de exemplu programe de editat poze, e nasol sa le inveti, nu? Eu prefer the easy way out, prefer sa ma nasc cunoscatoare de tot... ar fi cel mai bun lucru, societatea ar avea foarte mult de castigat, nu ar mai investi nimeni in invatamant si banii s-ar duce la copiii din Africa muritori de foame, sau la aurolaci sau de ce nu ...oriunde...oricum.....hmmm....am citit odata o poveste mijto in legatura cu aurolacii care ne populeaza canalele...nu cele de la televizor, ei cica au perspectiva, ci chiar cei care dorm cu capul pe cainii morti din Bucuresti, capitala noastra ilustra, care duhneste efectiv a cultura...cu miros de prenandez si noroi inchegat...de la Rusi vine ploaia...

Povesti cu zane si flori aruncate pe o podea jegoasa, unde zanele sunt de fapt prostituate cu 3 copiii acasa pe care nu si-i permit sa ii creasca, pe care i-au facut accidental la varsta de 14 ani, cand au avut primul gang bang cu ocazia zilei de nastere. Da, tripleti, nu are sens, mooooovin' on....

Florile....florile sunt flori, sunt frumoase si ne imbogatesc viata, ne arata ca viata exista si intr-o chestie care nu misca, nu respira, nu are sange sau suflet....asta pentru amatorii de lucruri inutile verzi sau multicolore....mie nu imi plac. Le vars pe podea, le ard cu sange rece si totusi nu ma simt deloc o criminala. ele nu sunt lipsite de ajutor, noi le-am luat privilegiul de a creste in voie, le-am inchis intr-o colivie stupida si le plangem acum de mila...se descurcau ele si singure in mediul lor natural, avand soarele si ploaia si poate o campie intinsa unde sa pralavageasca cu toate rubedeniile lor, pentru cata vreme or vrea. Ce tristi suntem....ce groaznic.

Podeaua nu e nimic altceva decat pamantul de sub picioarele noastre pe care il creem noi din noroiul prin care am trecut in aceasta viata....ma ascund sub pietre acum.

Nu.....

Castane si capsuni

E greu sa te intorci de unde ai plecat si sa iti dai seama ca nimic nu s-a schimbat. Sa treci printr-un an care iti schimba complet viata, un an in care iti dai seama ca "acasa" nu e usa care se deschide cu cheia pe care o ai la gat. Acasa poate fi parcul unde te-ai plimbat odata si te-ai simtit bine, unde ti-a cazut o castana in cap, locul unde ai baut o bere si ai scuipat seminte pe jos...dar te-ai simtit bine.

Am ajuns aici, nu stiu cum si de ce, dar tu nu te-ai schimbat...tu, orasul meu natal...aceleasi fete plouate si acelasi centru gol intr-o dupa-amiaza de inceput de toamna...trist.

Vreau sa ma intorc acasa, acolo nu sunt doar castane, acolo gasesc capsuni.

Respiro

Trei sute de ani poti sa stai fara aer, spunea o girafa patata cafea

Un elefant se joaca sfoara, rage un leu grizonat

Trei capre stau la panda, vor sa-o prinda pe iepurea

Si val vartej vin trei vecine cu un bat marcat

Cam asa e lumea astazi, nu pricepi nimic, o lume plina de animale si de mosi cu babe ciudate. O amestecatura de idei si de non-sensuri si mai mari cuprinse de sensuri de nenteles de catre oameni si ascunse in adancimea unei carti aiurea pe care nimeni nu se gandeste sa o citeasca. Trei e un numar magic, poate avem chiar trei vieti de care din pacate nimeni nu shtie sa profite, avem 3 lei in buzunare si ma duc sa imi cumpar o bomboana rea la gust. vin imediat...

Stau si mananc bomboana si ma uit afara pe geam dupa ce am citit un status (ca deh, viata de acum e tehnologie si contact fizic, doar sex, k deh, asta se intelege) k e mijto azi afara. tind sa cred k in momentele in care ma uit eu se innoreaza pentru ca eu nu shtiu ce vede ea acolo, dar eu nu vad nimik. in fond si la urma urmei, nimeni nu vede nimik, oriunde se uita, creierul nostru isi imagineaza totul, completeaza si ne etaleaza niste lucruri ciudate. poate sunt poate nu sunt acolo. nu vreau sa aflu adevarul, la fel k voi pe real, nu ma intereseaza adevarul zanelor ce imi audc curent sau a somalezilor din bec ce fac lumina. Tu le explici eu le dau aripi, adica le arunc pe geam. nu ma intereseaza accesele tale de comoditate unde ti-e lene sa te duci sa aduni lemne sa faci un foc sanatos in mijlocul camerei mele, sa arzi covorul asta nenorocit. Dar cred k ti-am mai zis, nu ma mai trezii din somn k fac urat. am nervi. Am destui cat sa va dau si voua. Sau pot sa fiu egoista, asa cum am invatat in liceu sa fiu si sa nu dau nimanui nimik. Nici nervii nu ii impart cu voi...shhht, peretii au urechi. Mda, 3 pereti au urechi, unu are un pat sa te mai odihnesti. Un pat pe care de abia astept sa il schimb cu unul mai mare si mai bun. Sa imi impart patul cu tine. Meriti? Uitasem totusi ca sunt egoista si nu impart nimik cu nimeni...niciodata...dak eu nu am, o sa moara eventual si capra vecinului, am nevoie doar de timp si de rabdare..si de cianura...da....astept...

Acest post nu a fost recitit si nu il recomand nimanui, sunt doar accese de furie si fragmente de ganduri aruncate in WWW. Poate fi letal :P

Sfarsitu lumii, inca odata

Si au zis iar k maine e gata lumea, si de data asta pare mai credibila faza....NE-O FACEM CU MANA NOASTRA :D...nu sunt aia atat de idioti oricum incat sa ne rada pe toti din existenta.

dar....avand in vedere faptul k poate maine o sa mor, mi-am dat seama de lucrurile pe care mereu am vrut sa le fac si nu le-am facut. as considera ziua asta o ocazie pt noi toti sa ne dam seama kt de scurt e timpul nostru pe acest pamant si cat de multe sunt de facut. de ce ne angajam k idiotii sa ne blocam unii pe altii aici, in nimicul asta in care nimeni nu are nimik de facut decat sa stea linistiti pe posterior si sa isi duca o viata calma, linistita si egala cu zero. 

m-am gandit sa incerc sa imi intocmesc o lista a lucrurilor pe care trebuie sa le fac in viata asta inainte sa mor, inainte sa vina un sfarsit al lumii sau sa imi cada o cometa in cap.

- scriu un roman

- vizitez piramidele din Egipt

- ii dau o palma unei persoane pe care nu o suport

- merg pe munte cu Alinus

- merg la Negoiu cu un grup mare de prieteni

- stau la foc si cant la flaut

- dorm sub cerul liber, instelat

- ma duc cu barca pe Marea Neagra

- ma duc la toate petrecerile din facultate

- o sa conduc pe autostrada cu o tigara in mana

si cu toate astea, o lista destul de sumara a lucrurilor pe care vreau sa le fac in viata asta dar nu shtiu dak am  sa apuc...cel putin unele din ele par destul de indepartate si....

oricum...doresc o moarte placuta tuturor 

1 kg de iubire, va rog!

Am visat azi-noapte o piata speciala, unde se vindeau numai sentimente...am vazut un om fara suflet care cerea durere, un olog cumparand fericire si ...mai eram eu. I-am cerut unei batrane de la o taraba din fundul pietei, ascunsa sub straturi de praf, 1 kg de iubire. Batrana a zambit, a inclinat usor capul spre dreapta si a scos de sub taraba un cosulet in care stateau 6 pungulite cu prafuri ciudate. Am intrebat, si mi-a raspuns: 200 g zambete, 100 g scantei, 100 g sarut, 100 g fericire. Acestea erau prafurile albe. Intr-un colt, erau prafuri negre. Am intrebat rostul lor si ce sunt. 300 g probleme marunte si 200 g probleme mari ale vietii. Am privit-o uimita si am spus:

-Nu vreau prafurile negre

-Atunci nu cauti iubire.