Eu

Fotografia mea

I'm weird ...that's what people say... I just think they are.

marți, 26 august 2008

1 kg de iubire, va rog!

Am visat azi-noapte o piata speciala, unde se vindeau numai sentimente...am vazut un om fara suflet care cerea durere, un olog cumparand fericire si ...mai eram eu. I-am cerut unei batrane de la o taraba din fundul pietei, ascunsa sub straturi de praf, 1 kg de iubire. Batrana a zambit, a inclinat usor capul spre dreapta si a scos de sub taraba un cosulet in care stateau 6 pungulite cu prafuri ciudate. Am intrebat, si mi-a raspuns: 200 g zambete, 100 g scantei, 100 g sarut, 100 g fericire. Acestea erau prafurile albe. Intr-un colt, erau prafuri negre. Am intrebat rostul lor si ce sunt. 300 g probleme marunte si 200 g probleme mari ale vietii. Am privit-o uimita si am spus:

-Nu vreau prafurile negre

-Atunci nu cauti iubire.

miercuri, 6 august 2008

unu arunca acu...

si toti nebunii sar sa il scoata...sau arunca si ei mai multe ace :D

cam asta am patiti noi acum 1 ora cand am decis ca ne plictisim prea tare si...pornim spre vama....bagajele sunt facute si stau si asteapta tacute in colt, camera pare pustie, calculatorul urla melodii ciudate, mainile mele tremura de la cafea si toti nebunii stau sa astepte ora 1. trenul porneste la 2 si ceva, dar e mai ok dak bem o cafea de spalatura din gara :D

cu alte cuvinte....I CAN'T FUCKING W8 TO GOOOOOOOO......so....buh bye :D

marți, 5 august 2008

Se poarta...

Pantalonii rupti...si azi ma uitam la pantalonii tai rupti in genunchi. Da, atunci cand ma certai...mi-am dat seama ca se poarta ruptura. Toti avem cate o ruptura...
"ai pantalonii rupti...si totusi iti plac si ii porti. chiar daca ai incerca sa ii cosi nu vor mai fi niciodata ca noi. Mereu va ramane acea ruptura, mereu va fi acolo chiar daca nu va mai sufla aerul prin ea". "dar nu stiu sa cos" "cu totii stim sa coasem si am cusut la viata noastra, chiar daca nu ne-am dat seama. dar mai ai optiuni. ii poti arunca si sa iti cumperi altii noi, sau ii poti purta asa in continuare...tu alegi..."
Bine, bine...asta cu pantalonii...dar cu totii avem ranile noastre, cicatrizate sau nu. diferenta dintre noi e cat de bine le ascundem. poate unele nu sunt cicatrici, au ramas rani din care inca mai curge sange din cand in cand, rani ce ustura si parca nu mai vor sa plece. ai nevoie de copci. ai nevoie de cineva sa iti puna copcile. cat de norocosi suntem noi, cei care avem "copcari"...de multe ori nu ne dam seama de asta, si e pacat, mai cade cate o stea...
deci, uitandu-ma in jurul meu mi-am dat seama ca indiferent ce tzoale luam pe noi, se poarta si mereu se vor purta rupturile...

Un fragment inainte

Un inceput...

Cu toate ca pana acum m-am opus cu vehementa ideei de a tine un blog, astazi mi-am zis "wtf"...si am intrat. Am decis sa dau o sansa acestul Blogger...pare oricum destul de interesant...

Asa ca am luat tastatura in fata, am dat un clik si am decis sa scriu simplu un incput al blogului meu. Nu am sa imi dau aere de scriitoare, nu am sa ma cred critic, nu am sa privesc tot din jurul meu cu un aer de superioritate...in multe cazuri criticam dar nu  ne dam seama k nici noi nu am putea face mai bine...asa ca am sa tin o linie simpla, pura, in care subiectul voi fi eu. O critica personala, o viata vazuta prin filtrul meu, cu bune, cu rele...fragmente aruncate pe net in lume...

Am sa astept toate comentariile voastre cu mult drag ...