Eu

Fotografia mea

I'm weird ...that's what people say... I just think they are.

miercuri, 24 septembrie 2008

Respiro

Trei sute de ani poti sa stai fara aer, spunea o girafa patata cafea
Un elefant se joaca sfoara, rage un leu grizonat
Trei capre stau la panda, vor sa-o prinda pe iepurea
Si val vartej vin trei vecine cu un bat marcat

Cam asa e lumea astazi, nu pricepi nimic, o lume plina de animale si de mosi cu babe ciudate. O amestecatura de idei si de non-sensuri si mai mari cuprinse de sensuri de nenteles de catre oameni si ascunse in adancimea unei carti aiurea pe care nimeni nu se gandeste sa o citeasca. Trei e un numar magic, poate avem chiar trei vieti de care din pacate nimeni nu shtie sa profite, avem 3 lei in buzunare si ma duc sa imi cumpar o bomboana rea la gust. vin imediat...
Stau si mananc bomboana si ma uit afara pe geam dupa ce am citit un status (ca deh, viata de acum e tehnologie si contact fizic, doar sex, k deh, asta se intelege) k e mijto azi afara. tind sa cred k in momentele in care ma uit eu se innoreaza pentru ca eu nu shtiu ce vede ea acolo, dar eu nu vad nimik. in fond si la urma urmei, nimeni nu vede nimik, oriunde se uita, creierul nostru isi imagineaza totul, completeaza si ne etaleaza niste lucruri ciudate. poate sunt poate nu sunt acolo. nu vreau sa aflu adevarul, la fel k voi pe real, nu ma intereseaza adevarul zanelor ce imi audc curent sau a somalezilor din bec ce fac lumina. Tu le explici eu le dau aripi, adica le arunc pe geam. nu ma intereseaza accesele tale de comoditate unde ti-e lene sa te duci sa aduni lemne sa faci un foc sanatos in mijlocul camerei mele, sa arzi covorul asta nenorocit. Dar cred k ti-am mai zis, nu ma mai trezii din somn k fac urat. am nervi. Am destui cat sa va dau si voua. Sau pot sa fiu egoista, asa cum am invatat in liceu sa fiu si sa nu dau nimanui nimik. Nici nervii nu ii impart cu voi...shhht, peretii au urechi. Mda, 3 pereti au urechi, unu are un pat sa te mai odihnesti. Un pat pe care de abia astept sa il schimb cu unul mai mare si mai bun. Sa imi impart patul cu tine. Meriti? Uitasem totusi ca sunt egoista si nu impart nimik cu nimeni...niciodata...dak eu nu am, o sa moara eventual si capra vecinului, am nevoie doar de timp si de rabdare..si de cianura...da....astept...

Acest post nu a fost recitit si nu il recomand nimanui, sunt doar accese de furie si fragmente de ganduri aruncate in WWW. Poate fi letal :P

marți, 9 septembrie 2008

Sfarsitu lumii, inca odata

Si au zis iar k maine e gata lumea, si de data asta pare mai credibila faza....NE-O FACEM CU MANA NOASTRA :D...nu sunt aia atat de idioti oricum incat sa ne rada pe toti din existenta.
dar....avand in vedere faptul k poate maine o sa mor, mi-am dat seama de lucrurile pe care mereu am vrut sa le fac si nu le-am facut. as considera ziua asta o ocazie pt noi toti sa ne dam seama kt de scurt e timpul nostru pe acest pamant si cat de multe sunt de facut. de ce ne angajam k idiotii sa ne blocam unii pe altii aici, in nimicul asta in care nimeni nu are nimik de facut decat sa stea linistiti pe posterior si sa isi duca o viata calma, linistita si egala cu zero. 
m-am gandit sa incerc sa imi intocmesc o lista a lucrurilor pe care trebuie sa le fac in viata asta inainte sa mor, inainte sa vina un sfarsit al lumii sau sa imi cada o cometa in cap.

- scriu un roman
- vizitez piramidele din Egipt
- ii dau o palma unei persoane pe care nu o suport
- merg pe munte cu Alinus
- merg la Negoiu cu un grup mare de prieteni
- stau la foc si cant la flaut
- dorm sub cerul liber, instelat
- ma duc cu barca pe Marea Neagra
- ma duc la toate petrecerile din facultate
- o sa am un copil
- o sa conduc pe autostrada cu o tigara in mana

si cu toate astea, o lista destul de sumara a lucrurilor pe care vreau sa le fac in viata asta dar nu shtiu dak am  sa apuc...cel putin unele din ele par destul de indepartate si....
oricum...doresc o moarte placuta tuturor 

marți, 26 august 2008

1 kg de iubire, va rog!

Am visat azi-noapte o piata speciala, unde se vindeau numai sentimente...am vazut un om fara suflet care cerea durere, un olog cumparand fericire si ...mai eram eu. I-am cerut unei batrane de la o taraba din fundul pietei, ascunsa sub straturi de praf, 1 kg de iubire. Batrana a zambit, a inclinat usor capul spre dreapta si a scos de sub taraba un cosulet in care stateau 6 pungulite cu prafuri ciudate. Am intrebat, si mi-a raspuns: 200 g zambete, 100 g scantei, 100 g sarut, 100 g fericire. Acestea erau prafurile albe. Intr-un colt, erau prafuri negre. Am intrebat rostul lor si ce sunt. 300 g probleme marunte si 200 g probleme mari ale vietii. Am privit-o uimita si am spus:

-Nu vreau prafurile negre

-Atunci nu cauti iubire.

miercuri, 6 august 2008

unu arunca acu...

si toti nebunii sar sa il scoata...sau arunca si ei mai multe ace :D

cam asta am patiti noi acum 1 ora cand am decis ca ne plictisim prea tare si...pornim spre vama....bagajele sunt facute si stau si asteapta tacute in colt, camera pare pustie, calculatorul urla melodii ciudate, mainile mele tremura de la cafea si toti nebunii stau sa astepte ora 1. trenul porneste la 2 si ceva, dar e mai ok dak bem o cafea de spalatura din gara :D

cu alte cuvinte....I CAN'T FUCKING W8 TO GOOOOOOOO......so....buh bye :D

marți, 5 august 2008

Se poarta...

Pantalonii rupti...si azi ma uitam la pantalonii tai rupti in genunchi. Da, atunci cand ma certai...mi-am dat seama ca se poarta ruptura. Toti avem cate o ruptura...
"ai pantalonii rupti...si totusi iti plac si ii porti. chiar daca ai incerca sa ii cosi nu vor mai fi niciodata ca noi. Mereu va ramane acea ruptura, mereu va fi acolo chiar daca nu va mai sufla aerul prin ea". "dar nu stiu sa cos" "cu totii stim sa coasem si am cusut la viata noastra, chiar daca nu ne-am dat seama. dar mai ai optiuni. ii poti arunca si sa iti cumperi altii noi, sau ii poti purta asa in continuare...tu alegi..."
Bine, bine...asta cu pantalonii...dar cu totii avem ranile noastre, cicatrizate sau nu. diferenta dintre noi e cat de bine le ascundem. poate unele nu sunt cicatrici, au ramas rani din care inca mai curge sange din cand in cand, rani ce ustura si parca nu mai vor sa plece. ai nevoie de copci. ai nevoie de cineva sa iti puna copcile. cat de norocosi suntem noi, cei care avem "copcari"...de multe ori nu ne dam seama de asta, si e pacat, mai cade cate o stea...
deci, uitandu-ma in jurul meu mi-am dat seama ca indiferent ce tzoale luam pe noi, se poarta si mereu se vor purta rupturile...

Un fragment inainte

Un inceput...

Cu toate ca pana acum m-am opus cu vehementa ideei de a tine un blog, astazi mi-am zis "wtf"...si am intrat. Am decis sa dau o sansa acestul Blogger...pare oricum destul de interesant...

Asa ca am luat tastatura in fata, am dat un clik si am decis sa scriu simplu un incput al blogului meu. Nu am sa imi dau aere de scriitoare, nu am sa ma cred critic, nu am sa privesc tot din jurul meu cu un aer de superioritate...in multe cazuri criticam dar nu  ne dam seama k nici noi nu am putea face mai bine...asa ca am sa tin o linie simpla, pura, in care subiectul voi fi eu. O critica personala, o viata vazuta prin filtrul meu, cu bune, cu rele...fragmente aruncate pe net in lume...

Am sa astept toate comentariile voastre cu mult drag ...