Se poarta...

Pantalonii rupti...si azi ma uitam la pantalonii tai rupti in genunchi. Da, atunci cand ma certai...mi-am dat seama ca se poarta ruptura. Toti avem cate o ruptura...
"ai pantalonii rupti...si totusi iti plac si ii porti. chiar daca ai incerca sa ii cosi nu vor mai fi niciodata ca noi. Mereu va ramane acea ruptura, mereu va fi acolo chiar daca nu va mai sufla aerul prin ea". "dar nu stiu sa cos" "cu totii stim sa coasem si am cusut la viata noastra, chiar daca nu ne-am dat seama. dar mai ai optiuni. ii poti arunca si sa iti cumperi altii noi, sau ii poti purta asa in continuare...tu alegi..."
Bine, bine...asta cu pantalonii...dar cu totii avem ranile noastre, cicatrizate sau nu. diferenta dintre noi e cat de bine le ascundem. poate unele nu sunt cicatrici, au ramas rani din care inca mai curge sange din cand in cand, rani ce ustura si parca nu mai vor sa plece. ai nevoie de copci. ai nevoie de cineva sa iti puna copcile. cat de norocosi suntem noi, cei care avem "copcari"...de multe ori nu ne dam seama de asta, si e pacat, mai cade cate o stea...
deci, uitandu-ma in jurul meu mi-am dat seama ca indiferent ce tzoale luam pe noi, se poarta si mereu se vor purta rupturile...